Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos Mesaj [Pagina 1 din 1]

StefanTolos

StefanTolos
Administrator
Administrator
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a
încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.



Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se
interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se
îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de
riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii
atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a
angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a
datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care "Europa liberă" a
comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total,
falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu
inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că
paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii - canale de
navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc.
- părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii
noastre că îl suportăm!
Prin anii '87 - '88, tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se
reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi
plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile,
căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate
celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci
numai dobânzile.
Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un
act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau
instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.
Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am
prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând
oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i
împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat,
adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede
banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate
numai dobânzile.
Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu
finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în
primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti
datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar
transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă
nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în
mari grămezi de hârtie inutilă?!.
Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare
primejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din
camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei
de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!.
Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care "Europa
liberă" si “Vocea Americii”au comentat momentul eliberării României de
povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne
felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi
putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o
dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi
astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama,
cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, şi-a semnat sentinţa de condamnare la
moarte!
Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a
dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de
generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l
dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic,
pentru insolenţa sa.
Cu consecinţa, "firească", a revenirii României, cuminţită, în rândurile
ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de
contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est
sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae
Ceauşescu, ca el o s-o păţească!
Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu!
KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o
instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin
securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile
sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism,
convinsă că se pune în slujba poporului român!
De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l
vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu,
acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a
făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii.
Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat.
Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela
de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între
suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.
M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să
ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că
Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom
respecta nişte “indicaţii superioare”.
Am scăpat de dracu', şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o
Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii
naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea
hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al
Patriei.
Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea
militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv
pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult
mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi
mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a
săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!
Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit
în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional,
ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte "agenturi"!
Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de
agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara
vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână,
împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină
altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar
să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră
situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al
copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre naţională, de care
se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând
va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt!
Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia
României, săraca!
Căci s-a ajuns la o o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de
care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria
externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea
un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român!
Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul
şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic
şi programat'??! Cine a programat această cacealma a privatizării în
folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!
Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A.,
statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de
dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la
care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne
precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane,
occidentale, interesele lor - ale băncilor şi ale statului american fiind
foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la
Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la
mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!
Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie
1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!
Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu
nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite
cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii
neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin
corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au
momit şi ne-au pricopsit în anii '70!
Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii,
ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze
cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22
decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet:
acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul
principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou
România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul
urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale
româneşti.
Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am
crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a
românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu
au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii
naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând
din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn
din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi
de mâine cu care se confruntă Ţara . Acesta fiind unul din motivele pentru
care am votat împotriva acestei constituţii.

Prof.univ.dr. Ion Coja

http://stefantolos.wordpress.com/
Sus

StefanTolos

StefanTolos
Administrator
Administrator
Domnilor degeaba,fix degeaba indiferent de votul dumneavoastra si ideologia politica impartasita,tara asta nu va iesi la liman decat cu un nou Vlad Tepes dar contemporan,unul inteligent,care sa stie sa jongleze lucrurile astfel incat sa castige tara asta,a existat cineva dar a fost repede ucis, pentru ca s-a prins de ce se dorea a se face cu facatura asta de UE.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

http://stefantolos.wordpress.com/
Sus

citony2004

citony2004
Senior
Senior
Greu, dar interesant subiect ti-ai propus sa discuti draga Stefan.
Iti urez succes si tot ce pot sa spun este ca stau deoparte din discutii, pentru simplul motiv ca vreau sa uit ca exista aceasta tara pe planeta.
Motivele nu le expun pentru ca nu isi au rostul.
Inca ma mai leaga familia de ea, sper ca nu pentru mult timp insa.

Sus

StefanTolos

StefanTolos
Administrator
Administrator
GRUPUL...
 
Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: "Marius Tucă Show". Acest  ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă... pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! Era unul dintre programele urmărite, întrucât realizatorul nu-şi "ierta" pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete, referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ. Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţă de curând, din păcate...
Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară, trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie, recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul "de mare calibru" din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se "pe apa sâmbetei", deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!... Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa... Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!... Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La "CASA ALBĂ", bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american "în privat", au început dezvăluirile:

"George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!..."
"Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi, nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?", a întrebat, Tucă. "Păi, nu prea...", a răspuns domnul profesor. "Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări", a mai spus domnia sa, "ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine"!...

Apoi a continuat: "Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc "ca în sânul lui Adam"! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în
secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai "potrivite" pentru a "câştiga alegerile", în mod "democratic" în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt "aleşi" cu "binecuvântarea" acestui "GRUP", şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică "directivele" trasate de acesta..."

Întrebare telefonică de la un telespectator: "Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de "GRUP"?"
"Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită "privată" în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia "foaia de drum"...

Replică telefonică: "Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pepreşedintele nostru ni l-au ales americanii?"
Răspuns: "Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci "GRUPUL"care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor."

Replică: "Să vă fie ruşine, domnule, Rugină... Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta... Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii, când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele... Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia... Bună seara!..."

Anghel Rugină (A.R.): "Dragă domnule, te felicit!... Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!...

În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile!
Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă...

Îmi spui că nu ştii ce interes am... Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE... Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!... Să înţeleagă că la nivel global "cărţile sunt făcute"! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!..."

Alt telespectator (TS), întreabă:
"Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Francmasonerie?"

A.R.: "Sunt şi masoni în "grup", dar nu sunt majoritari!"
TS (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
"Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?"

A.R.: "Mai, băieţi... Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni... Adică nimeni dintre "muritorii de rând"! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia sunt mici copii, pe lângă cei din "GRUP"! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste... Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare.

Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane "alese", cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună... Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!..."
TS: "Atunci sunt evreii?"
A.R.: "Sunt şi evrei, dar nu sunt majoritari!"
TS: "Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol..."
A.R.: "Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul "GRUPULUI", deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest "GRUP" se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens...
TS: "Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?"
A.R.: "Se zice că acest "GRUP" a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii.

Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi "GRUPUL" a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste."
TS: "Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg! Puteţi să ne explicaţi?"

A.R.: "O.K. Să raţionăm un pic... Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi "administrate" de cineva.
Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un "GRUP", de administratori la nivel mondial de, să zicem... 250-300 de persoane!... " ...Toată lumea... mută. Inclusiv Marius Tucă...

Şi domnul profesor a continuat: "Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui "GRUP". Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial... Şi când şi fascismul a
început să aibă derapaje, i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul "independent", a fost nevoie de un "război rece", care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria "GRUPULUI", asupra copilului rebel - comunismul!

Acum suntem în faza în care "GRUPUL" se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume "GLOBALIZAREA". Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI,
Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană etc...

Trebuie să recunoaştem că acest "GRUP" a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept, dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de "GRUP". De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens.
"Drepturile omului" sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar... V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe!..."

Marius Tucă (M.T.):
"Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: "În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!"
M.T.: "Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?"
A.R.: "În primul rând, am o vârstă: "mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul", şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce
zboară se mănâncă!..."
TS: "Şi noi ce trebuie să facem?"
A.R.: "Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!... Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici
competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi..."

That's it!

http://stefantolos.wordpress.com/
Sus

Continut sponsorizat


Sus

OpelArges.com


Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum